Afecțiuni pediatrice

Kinetoterapia este utilizată pentru recuperarea medicală pediatrică și constă într-un ansamblu de tehnici și metode bazate pe exercițiul fizic. Se axează pe îmbunătățirea abilităților motorii grosiere și fine, a echilibrului și coordonării, pe creșterea forței și rezistenței musculare. Kinetoterapia în pediatrie este parte a unui proces multidisciplinar de reabilitare și este indicată în multe afecțiuni înnăscute sau dobândite ale sistemelor neurologic și musculo-scheletal:

  • paralizie cerebrală;
  • boli genetice;
  • torticolis;
  • spină bifid;
  • boli neuromusculare;
  • intârziere în dezvoltarea motorie;
  • leziuni ale plexului brachial sau alte afecțiuni ale nervilor periferici;
  • stări posttraumatice;
  • stări postoperatorii;
  • accidente sportive etc.

Kinetoterapia pediatrică necesită experiență și specializări în tehnici recunoscute de recupeare concepute pentru pentru a ajută copiii să își dezvolte, să-și recâștige sau să-și îmbunătățească capacitatea de mişcare.

Kinetoterapeuții realizează o evaluare inițială utilizată, împreună cu recomandările membrilor echipei multidisciplinare (medic de reabilitare, medic neuropediatru/pediatru, medic ortoped, psiholog, logoped, terapeut occupational etc.), pentru a dezvoltă obiectivele pe care copilul trebuie să le atingă.

Procedurile de terapie sunt adaptate nevoilor fiecărui copil în funcție de vârstă, diagnostic și severitatea afecțiunii. Terapeutul implică și îndrumă în permanentă părinții în continuarea tratamentului și adaptarea acestuia la domiciliu, oferind de asemenea sprijin și încurajare. Acest lucru ajută în stabilirea unei relații bune părinți-copil și previne supraprotectia sau neglijarea.

O parte importantă a recuperării pediatrice o reprezintă recuperarea afecțiunilor neurologice. Inițierea precoce a kinetoterapiei în cazul copiilor cu tulburări de dezvoltare trebuie efectuată, dacă acest lucru este posibil, chiar din primele luni de viață, imediat ce modificările neurologice sunt depistate.

Diagnosticarea precoce este posibilă doar prin monitorizare permanentă și prin existența unui parteneriat între părinți și profesioniști. Pentru rezultate optime este necesar că părinții să fie familiarizați cu etapele de dezvoltare ale copilului (lucruri pe care majoritatea le poate face la o anumită vârstă), urmărind modul în care acesta se mișcă, se joacă, învață, vorbește și acționează, ei fiind primii care pot să tragă un semnal de alarmă dacă acestea nu sunt corespunzătoare.

Recomandarea de inițiere a terapiei se bazează pe adaptabilitatea și neuroplasticitatea creierului infantil. Neuroplasticitatea reprezintă capacitatea sistemului nervos de a răspunde la stimulii intrinseci sau extrinseci prin reorganizarea structurii, funcției și conexiunilor sale. Tratamentul timpuriu va avea rezultate mai rapide dacă este inițiat înaintea formării cailor motorii incorecte, deoarece arhitectură creierului are tendința naturală de a se schimbă în direcții pozitive (adaptive) sau negative (maladaptive), făcând creierul atât maleabil, cât și vulnerabil față de influențele externe.

Sursa: polarismedical.ro

programează-te acum!