Tuturor ne place zăpada, gheața, când vorbim de sporturile de iarna lumea de-abia așteaptă să ningă, pentru a merge la săniuș, patinoar, la hochei, schi sau snowboard. Sporturile in general prezintă un grad de risc de accidentare variabil, dar sporturile de iarna pot provoca traumatisme deosebit de grave, ținand cont de faptul ca implică viteză și alunecare pe suprafețe dure.
De exemplu săniușul, aparent inofensiv, este sportul de iarnă care implică cel mai mare risc de accidentare pentru că este practicat adesea pe trasee/partii neamenajate, de către persoane cu puțina experiență, cu sănii improvizate, fără niciun echipament de protecție. Ca rezultat, traumatismele craniene sau ale membrelor (cauzate de coliziuni cu alte sănii, copaci sau pietre), sunt de multe ori de o gravitate ridicată.
Jucătorii de hochei, patinatorii sunt și ei expuși frecvent, practicanții de schi și snowboard fiind urmatorii pe lista sportivilor cei mai afectați de accidentările tipice sporturilor de iarnă, ca urmare a creșterii numărului de doritori, a accesibilității la pârtii și a numărului de domenii schiabile. În prezent numărul accidentărilor la snowboard tinde să crească spre egalarea traumatismelor la schi datorită popularității crescânde a acestui sport.
Cele mai multe probleme apar din cauza pregătirii fizice deficitare , a oboselii, a inadaptarii vitezei la gradul de pregătire al sportivului și a echipamentelor greșit fixate (de obicei mai strânse decât trebuie) care impiedica schiul să sară din picior. În general traumatismele osteo-articulare sunt direct proporționale cu starea pârtiilor și depind degradul de pregatire a sportivului.
În ordinea frecvenței, se întâlnesc traumatisme la nivelul:

  • Genunchiului – contuzii, luxații, entorse cu leziuni de ligament încrucișat anterior în special, dar pot exista leziuni complexe multiligamentare ( ligament colateral medial și lateral, leziuni de menisc și capsulă articulară) mai frecvente la schiori ca urmare a faptului că picioarelesunt independente.
  • Luxații și fracturi ale umărului
  • Fracturi ale antebrațului
  • Traumatisme craniene inchise,
  • Fracturi ale rotulei, ale oaselor gambei– “fractura schiorului”
  • Fracturi la nivelul degetelor, articulației pumnului și coatelor( mai frecvente la snowboarderi).

Primul ajutor la locul traumatismului constă în scoaterea sportivului de pe pârtie, repaus obligatoriu imediat (cu descărcare de greutate în traumatismele piciorului), imobilizarea articulației respective în poziția în care se găseste, compresă rece/gheață local și analgezice, consultul medical ulterior fiind imperios necesar.