Termenul de „torticolis” provine din limba latină, însemnând „gât strâmb, sucit” și este o afecțiune a gâtului caracterizată prin tensiunea/retracția mușchiului sterno-cleido-mastoidian (localizat de la nivelul sternului până în spatele urechii), determinând înclinarea capului de partea atinsa asociată cu rotația bărbiei de partea sănătoasă. Termenul „congenital” înseamnă existent/prezent la naștere.
Torticolisul muscular congenital se poate forma: în viața intrauterina (prin poziția de scurtare a mușchiului sternocleidomastoidian), în timpul travaliului si nașterii ( prin traumatismul mușchiului, incluzând și deformările scheletului cranio – oro- facial de partea mușchiului SCM afectat). Factorii favorizanți sunt greutatea mare la naștere, prezentarea pelvină, sarcina multiplă, travaliul prelungit, primiparitatea, folosirea forcepsului etc.
Mult mai puţin comun este torticolisul congenital cauzat de structuri anormale ale vertebrelor cervicale (sindromul Klippel-Feil).
Aproximativ 1 din 25 de nou-născuţi au torticolis congenital și de la 10 până la 20% dintre bebeluşii cu torticolis asociaza displazie de sold.
Cum ştim dacă bebeluşul are torticolis? Vom observa că îşi ține capul doar într-o parte şi are mişcări unilaterale, nu iși urmăreste parinții cu ochii, ci întoarce capul peste umăr pentru a-i vedea, preferă să fie alăptat doar la unul dintre sâni, nu poate să se întoarca spre părinții care-l țin în brațe, ulterior prezintă o asimetrie în modul de a se rostogoli și de a se tărî.
Torticolisul trebuie tratat si diagnosticat timpuriu, deoarece fără terapie poate determina apariția și a altor dezechilibre : deformări ale capului (plagiocefalie), scolioza coloanei cervicale și dorsale, precum și tulburari de vedere.
Vârsta ideală pentru a se începe kinetoterapia – programul de recuperare este de la aproximativ o lună, o lună și jumătate, atât pentru aplicarea metodei Vojta cât si a celorlate tehnici si metode kinetice, când deja sugarul vede bine de aproape și apare și controlul bun al capului. Scopul kinetoterapiei este de a întinde muschiul SCM, de a se reda elasticitatea și de a tonifia musculatura antagonist (opusa). Mișcarile pasive se vor executa lent, iar întinderea (stretching-ul) nu se va efectua împotriva rezistenței active a copilului. Se vor urmări la aproximativ 2-3 luni mișcarile la nivelul gâtului copilului, plagiocefalia și modificările de poziție ale coloanei vertebrale.
Kinetoterapeutul va învăța părinții aceste exerciții, astfel încât să poată fi efectuate la domiciliu de câteva ori pe zi. Ele pot fi incluse și în joacă, prin plasarea jucăriilor sau a altor obiecte în anumite locuri ce solicită copilul să îndrepte capul spre ele, întinzand astfel mușchiul gâtului.
În cazul în care kinetopterapia nu dă rezultate în 2-3 luni, micuțul poate avea nevoie de o intervenție chirurgicală pentru întinderea mușchiului SCM, care se efectuează după cel puțin șase luni de tratament fizical intensiv kinetoterapeutic, numai dacă acesta nu a avut rezultatele scontate sau măcar o ameliorare.
Intervenția chirurgicală se efectuează între 10 luni și maximum 5 ani. Dacă se realizează în jurul vârstei de 10-12 luni, asimetria facială și cea craniană se corecteaza mult mai repede.