Nu rareori avem ca și pacienți copii cu cifoză la vârste  foarte mici. Este vorba de cifoză congenitală, care se dezvoltă înainte de naștere, nu este transmisă genetic, ci se declanșează în viață intrauterină, din motive încă necunoscute. Vorbim de două tipuri de cifoză congenitală, rezultate în urma unui defect de formare sau de segmentare.

Defectul de formare (deformare de tip I), de la nivelul uneia sau mai multor vertebre, se agravează pe măsură creșterii copilului. Deformarea este vizibilă la naștere, că o proeminentă localizată pe coloana copilului și presupune modificarea cu 30-60 de grade. O dată cu creșterea rapidă a scheletului, în primul an de viață, progresia bolii este foarte probabilă.
Defectul de segmentare (deformare de tip II) apare la nivelul a două sau mai multe vertebre care nu sunt separate, iar discurile și oasele sunt anormale. Acest tip de cifoză congenitală este de multe ori diagnosticată mai târziu, ca urmare a mersului defectuos al copilului, are un ritm mai lent de agravare și nu va necesită intervenția chirurgicală ,cel puțin până la adolescență.

După ce se confirmă diagnosticul în urma radiografiei, se pot efectua teste suplimentare pentru a se determina dacă sunt prezente anomalii oculte la nivelul măduvei spinării, rinichilor, sistemului cardiac sau a sistemului gastrointestinal.
Cifoza mai severă poate exercită o presiune puternică asupra măduvei spinării și va cauza mielopatie (comprimarea acesteia). Copiii mici care suferă de această condiție învață să meargă destul de târziu. Un copil care are o deformare a coloanei vertebrale se va prezenta la medic periodic, distanța dintre vizite va depinde de posibilitatea apariției unei modificări semnificative a coloanei, care poate fi constatată la radiografia realizată la fiecare vizită.

Kinetoterapia este deosebit de importantă în corectarea deviațiilor vertebrale, singură sau asociată cu tratamentul ortopedic sau cu cel chirurgical.
Tratamentul ortopedic are că scop  corectarea sau menținerea deviației vertebrale în scopul neutralizării riscului de agravare a acesteia, folosindu-se de aparate gipsate, corsete ortopedice.
Tratamentul chirurgical se aplică cifozelor grave, evolutive, care se agravează lent, dar continuu  și după încetarea creșterii, care se asociază cu tulburări neurologice. Atât tratamentul ortopedic, cât și cel chirurgical sunt însoțite obligatoriu de kinetoterapie, care urmărește asuplizarea coloanei vertebrale, pentru a facilita obținerea redresării și menținerea unei troficități și a unui tonus  muscular corespunzător .